18 mai
Video

In ce situatii un polip colorectal poate insemna cancer – Prof. Dr. Andrada Seicean

Polipi colonici

  1. Ce sunt polipii colonici? Cand inseamna  cancer?

Polipii sunt leziuni protruzive , nodulare care se dezvoltă în lumenul colonic.  Unele dintre acestea, adenoamele, au capacitatea de a evolua la displazie și să dea naștere la  celule de cancer colorectal (CCR).  Dacă nu există istoric familial, trecerea de la adenoma la carcinoma durează 9-10 ani.  Dacă există istoric familial, carcinogeneza poate fi accelerate la 2-3 ani.   Dacă se depășește in profunzime  peretele  intestinal, polipul malignizat devine cancer colorectal.

 

  1. Care sunt factorii de  risc  ce duc  la apariția lor?

Factorii genetici- de exemplu istoricul familial de cancer sub 50 de ani, rude de gradul I cu un  CCR, alimentația bogată in lipide si carne rosie, obezitatea, probabil fumatul si sedentarismul reprezintă factori de risc.

  1. Exista mai multe  tipuri de  polipi? Evolutia  lor este diferita  in functie de tip?

Exista polipi cu potential  de transformare malign , cum sunt adenoamele, sau polip benigni cum sunt cei hiperplazici, inflamatori, juvenili. Aspectul este  diferit la examinarea colonoscopica sau folosirea de examinare cu lumina filtrate,  ceea ce permite aprecierea  polipilor care  trebuie rezecați.

  1. Care sunt principalele  metode  de  investigare?

Standardul de aur este colonoscopia. Exista indicatori de calitate ai colonosocpiei, unul dintre acestia fiind pregatirea dinaintea examinarii care trebuie sa  permita evidentierea  optima a mucoasei colonice.  Este de dorit evaluarea cu tehnologie endoscopica avansată, de definitie inalta, cu lumina filtrate.  In plus procedura este influentata si de experienta operatorului. Alte positbilitati, cum ar fi colonografia CT sau videocapsula, deși par atractive pentru pacient, au dezavantajul că, desi se foloseste aceeasi pregatire ca si pentru colonoscopie, pot scăpa polipii foarte mici de sub 5-6 mm si nu pot indeparta polipii gasiti, deci acesti pacienti tot vor avea nevoie de colonoscopie standard cu polipectomie. Din acest motiv, aceste 2 examinari se recomanda doar in conditii foarte bine selectionate, de exemplu un sindrom aderential foate important.

  1. În ce  situații se  poate  interveni  si  terapeutic,  in  timpul  investigatiei, in asa  fel  incat  pacientul sa  suporte  o singura  procedura?

La persoanele de peste 50 de ani, riscul de a prezenta polipi este de 20-30%, mai ales la bărbați. De aceea se recomandă efectuarea unei colonoscopii de screening la această vârstă dacă  pacientul nu are istoric familial de CCR. In timpul colonoscopiei se pot rezeca polipii găsiți, iar pacientul va intra intr-un program de supraveghere al polipilor , conform ghidurilor europene in vigoare, cu o frecventa de 1 pana la 10 ani, in funcție de ceea ce s-a gasit in timpul colonoscopiei.

Dacă pacientul are istoric familial, mai ales cu rude cu CCR sub 50 de ani, medicul stabileste la ce vârstă se incepe colonoscopia.

Exista polipi colonici dificili, situați în zone  mai greu accesibil (valva ileo cecala, cecul, regiunea apendiculară, perianal) sau in apropierea unor diverticuli sau  polipi mari, cu extensie laterala. La acestia tratamentul este tot endoscopic, dar necesită o tehnica de polipectomie avansata, speciala  (rezectie mucozala si disectie submucozala) care asigura indepartarea completa a polipului si cu risc minim  de tip hemoragie sau perforatie.

18 mai
Video

60% din cancerele pancreatice sunt diagnosticate in ultimul stadiu – Prof. dr. Andrada Seicean, Clinica Gastromed Cluj

60% din cancerele pancreatice sunt diagnosticate in ultimul stadiu – Prof. dr. Andrada Seicean, Clinica Gastromed Cluj

Cancerul de  pancreas

  1. Ce este  cancerul  pancreatic si de  cate  tipuri poate fi?

Dintre tumorile pancreatice , cea mai frecventa- 85%- este  adenocarcinomul pancreatic. Are o supravietuire redusa doar 6%  la 5 ani , din cauza faptului ca este situata intr-un organ profund iar manifestarile sunt tardive . Din pacate, doar 10-15% dintre cazuri sunt rezecabile la momentul diagnosticului Există și alte tumori maligne pancreatice mult mai rare dar cu prognostic mai bun, cum ar fi tumorile neuroendocrine ( NET) sau adenocarcinomul chistic, adenocarcinomul cu celule acinare, , ș.a.

  1. Care sunt cauzele  si  factorii de  risc?

Fumatul si diabetul –cresc riscul adenocarcinoma de doua ori .Mai exista factori genetici cum ar fi pancreatita cronică ereditară, sindromul Lynch, sindromul cancerului de sân și ovar ereditar pot fi factori de risc si se impune screeningul descendentilor pacientilor cu aceste afectiuni. Un pacient peste 50 de ani , cu debut al diabetului zaharat, trebuie investigat pentru prezența unei tumori pancreatice. De asemena anumite leziuni chistice pancreatice, cum ar fi  adenomul chistic mucinous sau neoplaziile intraductale mucinoase papilare reprezintă un risc de apariție a cancerului de pancreas. Dacă aceste leziuni preneoplazice se identifică la timp si se tratează corespunzător, atunci prognosticul este foarte bun.

  1. Ce simptome are și ce complicatii poate  da  cancerul  pancreatic?

Simptomatologia este de cele mai multe ori tardiva pentru ca manifestarile apar doar atunci cand tumora se extinde extrapancreatic. Cele mai frecvente simptome sunt durerea, icterul și scăderea ponderală, dar diferă în functie de localizarea tumorii. Aparitia unei pancreatite acute de cauză neprecizată poate fi revelatorie pentru o tumoră de pancreas.

Complicațiile sunt datorate în special extensiei locale a bolii și se referă la obstrucţia căii biliare principale  cu icter şi angiocolită, stenoza duodenală, hemoragia digestivă superioară prin invazie duodenală.

  1. Ce analize/investigatii sunt  necesare  pentru stabilirea  diagnosticului?

Tomografia computerizată  este metoda de referință,  pentru ca poate sa evidentieze tumorile care sunt situate intrapancreatic, extensia acestora si stadializarea corespunzatoare dar are limite la tumorile mici- sub1-2 cm si  se asociază cu iradiere crescută. In plus , nu se recomandă biopsierea sb ghidaj CT din cauza riscului de insămânțare la nivelul organelor intraabdominale.

Ecoendoscopia este metoda de examinare preferată, pentru ca se examineaza de la nivelul tubului digestiv ,de foarte aproape , din interiorul stomacului sau duodenului si care este utila in 3 situatii:

– pentru tumorile mici, care nu a fost identificată la CT,

– stabilește cu precizie stadiul tumoral care va impune  tipul de tratament – chirurgical sau chimioterapic

– permite biopsierea cu risc minim de însămânțare intraabdominala, utilă pentru  diagnosticul  diferențial cu  alți noduli pancreatici (de pancreatită cronică sau tumora neuroendocrine de exemplu)  sau in vederea chimioterapiei.

Ecografia abdominală, deși la îndemână , are sensibilitate scăzută pentru leziunile pancreatice, situate foarte profund în abdomen.

  1. Ce presupune  tratamentul,  in functie de  stadiul  bolii?

Exista tumori rezecabile care reprezinta 10-15% din situatii, definite ca acele tumori care nu au metastaze si nu afecteaza vasele mari de sânge intraabdominale. La acestea se recurge la tratament chirurgical, deși noile studii spun că realizarea de chimioterapie  preoperatorie cu Gemcitabină/ Paclitaxel ar aduce un beneficiu de supraviețuire de 10 luni la 3 ani de urmărire (de la 26 de luni la 36 de luni).

A 2-a situatie sunt tumorile borderline adica dacă tumora vine în contact cu vasele mari, ceea ce împiedică obținerea unei rezecții chirurgicale curative, se preferă tratamentul chimioterapic preoperator, altfel se obține o supraviețuire după chirurgice de sub 1 an.  Cu Gemcitabina-NAB urmată de chirurgie se obtine 19 luni de supraviețuire față de 15 luni la tratament chirurgical direct, iar cu FOLFIRINOX urmat de chirurgie se obtin 22 luni de supraviețuire , dar alegerea optima este incă studiată în trialuri in desfăsurare la ora actuală/

Dacă tumora este metastatică, adica in aproximativ 50-60 % din pacienti tratamentul cu FOLFIRINOX asigură o supraviețuire de 10-13 luni.

Imunoterapia cu agenti multipli are rezultate limitate, exista inca studii in desfasurare si pare să aducă un plus de supraviețuire, desi modest.

26 apr.
Video

Boala de reflux gastroesofagian Dr. Teodora Man, Clinica Gastromed Cluj

Boala de  reflux gastroesofagian

  1. Ce este boala de reflux gastroesofagian?

Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) reprezinta o afectiune cronica cauzata de intoarcerea continutului gastric  si eventual biliar in esofag, determinand aparitia simptomelor, asociate  cu sau fara   leziuni esofagiene . Aproximativ o tremie din populatie experimenteaza simptome de reflux.

 

  1. Care sunt principalele simptome ale bolii de reflux gastroesofagian și cât de  ușor poate fi confundată cu alte afecțiuni?

Principalele simptome tipice ale bolii de reflux gastroesofagian sunt arsurile retrosternale sau pirozisul si regurgitatiile, adica refluarea continutului gastric in cavitatea bucala, fara efort de voma. Izolate sau asociate, acestea apar adeseori după mesele abundente si se accentueaza in timpul noptii.

Alte simptome sunt cele atipice: durere toracica noncardiaca, care poate mima o patologie cardiac-precum infarctul miocardic,  simptome pulmonare datorate aspiratiei (tuse, astm), simptome laringiene (disfonie, raguseala), sughit cronic, sialoree (saliva din abundenta), eroziuni dentare, senzatie de nod in gat.

Important de mentionat sunt simptomele de alarma ce impun suplimentar  explorari endoscopice.: scadere importanta in greutate,  disfagie/ odinofagie-adica dificultate respectiv durere  la inghitire, hemoragia digestiva superioara, anemie.

.

  1. Care sunt principalele cauze de apariție a acestei boli? Ce  factori cresc riscul/predispoziția  la apariția  bolii de  reflux  gastroesofagian?

Principala cauză pentru refluxul gastroesofagian este contracţia insuficientă a sfincterului esofagian inferior (SEI) şi relaxarea patologică tranzitorie al acestuia, care permit refluarea continutului gastric in esofag

Principalii factori de risc  ai BRGE sunt: obezitatea, fumatul, hernia hiatala, sarcina. De asemenea alcoolul sau  consumul unor alimente precum: citrice, ciocolata, bauturi cu cofeina, grasimi, prajeli, ceapa si usturoi, arome mentolate, condimente, rosii ori  administrarea unor medicamente pot provoca simptomatologie de reflux.

 

  1. 4. Care sunt principalele complicatii ale bolii de  reflux gastroesofagian  și ce  investigații sunt  necesare pentru diagnosticare?

 

Boala de reflux gastroesofagiana se poate complica cu :

  • esofagita de reflux (esofagita peptica) – cel mai frecvent
  • ulcer esofagian, ce poate determina hemoragie digestiva sau rar perforatie esofagiana
  • stenoze esofagiene peptice
  • esofag Barrett (leziune premaligna, cu risc de dezvoltare a adenocarcinomului esofagian)

In majoritatea cazurilor diagnosticul este unul clinic, pe baza simptomelor si a istoricului medical. Testele diagnostice sunt rezervate cazurilor care nu raspund la tratament medical sau pacientilor cu semne de alarma  sau manifestari extraesofagiene.

  • Endoscopia digestiva superioara- identifică leziunile mucoasei esofagiene induse de reflux, complicațiile bolii și permite prelevarea de biopsii în cazul zonelor suspecte si excluderea altor cauze;
  • pH-metria esofagiana : monitorizarea pH-ului esofagian timp de 24 ore care se indica doar atunci cand  simptomatologia persista in ciuda unui tratament correct efectuat.

 

  1. . In ce consta  tratamentul și cat de importantă este schimbarea stilului de viata ?

Tratamentul BRGE se axează, în principal, pe modificarea stilului de viață și pe tratament medicamentos, numai o mică parte a pacienților necesitând tratament chirurgical antireflux.

Modificarea stilului de viata este foarte importanta in prevenirea aparitiei refluxului GE. Se recomanda:

  •  evitarea alimentelor care favorizeaza refluxul precum: cafea, ciocolată, băuturi carbogazoase,citrice,  produse mentolate, grăsimi, alcool
  • evitarea meselor voluminoase
  • vitarea poziției orizontale imediat după masa
  •  ultima masa de seara cu cel puțin 3 ore înainte de culcare
  • pozitia capului in timpul somnului  la 30 grade
  • renunțarea la fumat;
  • scăderea în greutate la pacientii obezi sau supraponderali

 

Tratamentul medicamentos cuprinde mai multe  clase de medicamente, care au ca scop fie neutralizarea acidităţii gastrice , fie inhibarea acesteia.

Medicatia de electie in BRGE sunt Inhibitorii pompei de protoni (IPP).Din aceasta clasa fac parte preparate bine cunoscute precum  omeprazol, pantoparazol, esomeprazol lansoprazol, administrate in doza standard cu 30 minute inainte de  masa.

Intervențiile chirurgicale antireflux sunt rezervate situatiilor de hernie hiatala mare.

Desi au fost incercate alte metode  minim invasive de oprire a refluxului , rezultatele pe termen lung au fost dezamagitoare.

26 apr.
Video

Cand hepatita cronica C poate evolua spre ciroza Dr. Teodora Man, Clinica Gastromed Cluj

Hepatita  cronică virală C

 

  1. Ce este hepatita C și ce procent  dintre  pacienții  cu  hepatita  C  au risc de  cronicizare și de ce?

Hepatita  cronica C este o boala infectioasa a ficatului cauzata de infectia cu virusul hepatitei C (VHC).

În 75-85% din cazuri, boala se cronicizează şi poate evolua spre  leziuni hepatice grave, cum ar fi ciroza hepatică , la 10-20% dintre pacientii infectati dupa  20 de ani de evolutie. In momentul in care ciroza se decompenseaza, adica apare ascita,  supravietuirea la 5 ani se reduce la 50%. De asemenea, dintre pacientii care  ajung in stadiul de ciroza hepatica, 1-4% vor  dezvolta hepatocarcinom sau tumora maligna a ficatului, dificil de tratat si cu prognostic de cele mai multe ori rezervat.

Din pacate , hepatita cronică virală C este o problemă mondială de sănătate.Conform  OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), virusul hepatitei C afectează aproximativ 71 milioa­ne de persoane, iar  aproximativ 40000 de persoane mor annual din cauza consecintelor virusului hepatitei C. In Romania, datele epidemiologice de care dispunem arata o prevalenta de 2-3%, ceea ce ar insemna peste 400000 de persoane infectate.

 

  1. Cum se poate obtine la nivel global eliminarea infectiei VHC?

 

Intr-adevar, se doreste eliminarea VHC din UE pana in anul 2030. In primul rand prin testare  cat mai  extensiva si tratamentul persoanelor positive, indifferent de gradul de fibroza hepatica.  O alta masura este constientizarea populatiei pentru prevenirea transmiterii de la mama la fat si  identificarea si tratarea  persoanelor cu potential de transmitere a infectiei.

 

3.Cum se  transmite acest  virus  si care sunt  simptomele?

 

Virusul hepatitei C se se transmite prin contact direct cu sângele contaminat al unei persoane. Astfel, se poate transmite prin ace refolosite (la consumatorii de droguri), transfuzii multiple in antecedente,  tatuaje, manevre medicale invazive cu ustensile reutilizate, nesterilizate. Deasemenea se poate transmite prin contact sexual neprotejat sau perinatal de la mamă infectata la fat.

Nu se transmite prin contact obișnuit cu o persoană infectată,

Nu se transmite prin sărut,,apă sau alimente.

Grupe de risc ar fi pacientii cu boli imune, diabeticii, cei cu  spitalizari multiple pentru acte chirurgicale sau  cu hemodializa.

 

Referitor la simptome,  majoritate persoanelor  cu hepatită cronică C sunt complet asimptomatice sau au simptome  uşoare, nespecifice precum oboseală, astenie, sensibilitate sau disconfort la nivelul hipocondrului drept , inapetenta, dureri musculare, dureri articulare

In cazul in care infectia hepatica avanseaza si se instaleaza ciroza sau hepatocarcinom, mai pot apare : scadere in greutate, acumulare de lichid la nivel abdomenului pe care o denumim ascita, icter, confuzie, somnolenta, hemoragie digestiva superioara.

 

4.Cum se face diagnosticarea hepatitei cronice  virale C?

Metodele de diagnostic ale hepatitei C sunt metode simple, serologice si cuprind doua teste: testul de indentificare al anticorpilor din organism (Ac antiHCV) și testul de  determinare a incarcaturii virale si a gradului de replicare virala  (ARN-VHC). Acesta se poate detecta la una sau două săptămâni după infecție,  în timp ce testele care depistează anticorpii pot detecta doar mai târziu infecția la 4-10 saptamani  de la infectie .

 

 

 

5.Ce  presupune  tratamentul  hepatitei cronice  virale C?

Până în anul 2011 , tratamentul disponibil era o combinație de interferon (IFN) pegilat și ribavirină, un medicament antiviral, pe o durată de 24 sau 48 de săptămâni, cu multiple reactii adverse si o rata de eliminare a virusului de sub 50%.

În ultimii ani tratamentul pentru hepatita C a evoluat foarte mult. Au fost dezvoltate noi medicamente antivirale  denumite antivirale cu acțiune directa- regim de tratament fara IFN, cu  eficacitate foarte mare, rata de eradicare a VHC fiind  mai mare de 95%, reducand astfel riscul de deces din cauza cirozei si a cancerului hepatic. Aceste noi  molecule au şi avantajul faptului că administrarea este pe cale orală, pe o durata relativ scurta 8-12 sapt, cu un numar redus de reactii adverse.  complianţa pacientului fiind astfel foarte bună.

.Dintre acestea, HARVONI, VIEKIRAX + EXVIERA , si mai recent VOSEVI sunt prezente şi în România

In baza ultimului contact cost volum, de aceste tratamente pot beneficia gratuit  pacientii adulti cu hepatita cronica virala C , indiferent de gradul de fibroza si cei cu ciroza hepatica compensata. Din pacate, daca tratamentul impotriva virusului C a fost initiat cand pacientul era deja cirotic, virusul se elimina, dar ciroza nu mai regreseaza. Din acest motiv, urmarirea ecografica a pacientilor se face la interval de 3 luni in primul an , apoi  la interval de 6 luni, deoarece riscul de dezvoltare a hepatocarcinomului este prezent in continuare.

16 apr.
Video

Cum deosebim colita ulcerativă de Boala Crohn, Dr Anca Moldovan Pop, Clinica Gastromed Cluj

O mare provocare pentru noi medicii, o reprezinta bolile inflamatorii intestinale care , efectiv au “explodat “ in ultimii ani si necesita din partea noastra o abordare complexa, integrata care impleteste medicina traditionala cu nutritia, alaturi de elemente de medicina alternativ-complementara si psihoterapie .

Bolile inflamatorii intestinale sunt reprezentate de colita ulcerative si boala Crohn . Actualmente nu se cunosc cauze exacte pentru care au aparut aceste boli, de aceea se vehiculeaza ipoteze legate de factorilor imuni, genetici sau factori de mediu.

Colita ulcerativa afecteaza doar colonul iar simptomele principale sunt reprezentate de diaree cronica cu sange sau mucus, durere abdominala si uneori scadere ponderala. De cealalata parte , boala Crohn afecteaza intreg tubul digestiv putandu-se regasi de la nivelul cavitatii bucale la anus si afectand profund toate straturile , putand genera comunicari anormale intre organe cum ar fi fistule si abcese, inflamatii la acest nivel. Simptomele sunt reprezentate de diareea cronica cu durere abdominala persistenta mai ales in zona fosei iliace drepte/flanc drept insotita de scadere ponderala-in urma malabsorbtiei intestinale .

Simptomele acestor boli ,mai ales la debut, pot fi usoare si reprezentate de diaree intermitenta , rectoragii si pot fi usor confundate cu intestinul iritabil, boli hemoroidale, parazitoza, enterocolite sau indigestii .Stabilirea diagnosticului poate fi o provocare uneori, insa persistenta simptomelor, agravarea acestora si influenta asupra calitatii vietii pot fi sugestive de boala inflamatorie.

Investigatia de aur , standard care pune diagnosticul de boala inflamatorie intestinala este colonoscopia cu ileoscopie terminala. Cand vorbim despre colite ulcerative , colonoscopia este suficienta dar in cazul bolii Crohn e necesara completarea investigatiilor cu gastroscopie si enteroRMN/CT in cazul in care exista afectare de intestine subtire. Calprotectina fecala este o analiza de scaun foarte valoroasa de evaluare initiala al pacientului , de monitorizare clinica si a raspunsului la tratament si de stabilirea necesarului colonoscopiei –in cazurile selectionate.

Tratamentul acestor boli este complex. Este necesar in primul rand de un tratament de inducere a remisiei si ulterior mentinerea remisiei. De asemenea exista 2 tipuri de remisie-clinica (cand pacientul nu mai prezinta simptome de diaree, sange si ne bucuram) si endoscopica –cand are loc si vindecarea mucoasei –evidentiata prin colonoscopie.
Exista mai multe clase de medicamente pe care le folosim pentru a induce remisia: 5-aminosalicilati, cortizon, tratament biologic iar pentru mentinerea remisiei-5 aminosalicilati, azatioprina si biologicele. Pe langa tratamentele biologice aprobate la ora actuala prin casa de asigurari :infliximab, adalimumab, vedolizumab ,ustekinumab in clinica noastra ruleaza si studii cu medicamente noi si cu rezultate promitatoare.

La fel ca si pacientii cu intestin iritabil , pacientii cu boli inflamatorii au nevoie de o abordare holistica si in primul rand de o relatie stransa medic-pacient, de multa ascultare, sustinere si empatie. De bun augur sunt asocierea la tratamentul medicamentos a dietelor sau schimbarilor de regim alimentar, tehnici de relaxare de tip -yoga, masaje alaturi de tehnici de rugaciune, meditatie. Asocierea psihoterapiei este benefica mai ales la pacientii tineri .Uneori sunt necesare tratamentele psihiatrice, incluse pentru scurta perioada de timp, cu efect favorabil.

16 apr.
Video

Sindromul de intestin iritabil sau cum afectează stresul un colon sănătos, Dr. Anca Moldovan Pop

Sindromul de intestin iritabil (SII) este o conditie medicala in care intestinul reactioneaza in mod exagerat la anumiti stimuli exteriori de tip alimentatie, fumat, medicamente antibiotice si antininflamatoare , evenimente personal-familiale cum ar fi schimbari loc de munca, divort, decese, boli personale sau familiale. De asemenea exista anumite tipuri personalitati care se numesc anxioase.

Importanta SII este data de faptul ca apare la adultul tanar, activ in societate si este considerate a 2-a cauza de absenteism de la locul de munca dupa infectii virale.
Factorul principal declansator, este in mod cert stresul iar factorul psihologic are o mare importanta in declansarea SII dar la fel de bine stresul poate fi reprezentat de o alimentatie defectuoasa cum ar fi nerespectarea regimului de mese, mancat seara , mancat intre mese asociat cu scaderea cantitatii de fructe si legume proaspete din alimentatie,alaturi de cresterea cantitatii de carne.Somnul este un element important iar un somn de 6-8 ore este recomandat pacientilor si oamenilor in general dar atentie e important somnul pana in ora 24.00 pentru ca dupa, digestia se opreste iar organele digestive se odihnesc, se reseteaza, se regenereaza. De mare importanta este miscarea ,sportul si iesit in aer liber pt ca procesele de digestie , absorbtie, defecatie se realizeaza cu ajutorul muschilor, pe langa faptul ca aceste activitati aduc bunadispozitie si energie pozitiva.

Exista o constelatie de simptome care se regasesc in SII de la simpla balonare, disconfort sau durere abdominala sub forma de crampe asociate cu tulburari de tranzit de tip diaree sau constipatie alaturi de zgomote intestinale-pe care le numim borborisme dar si eliminare de gaze in exces fie sub forma de flatulenta sau eructatii. Pacientii pot experimenta 1-2 sau toate simptomele enumerate mai sus . Cel mai important detaliu de precizat este ca majoritatea acestor simptome sunt ameliorate sau chiar dispar in urma actului defecatiei. Mai precizez ca avem de a face cu un colon sanatos adica daca facem o colonoscopie ea va fi normala , organul , adica colonul va fi fara modificari iar toate simptomele sunt date de un dezechilibru al functiei intestinale.

Diagnosticul de SII este un diagnostic de excludere asa ca vom trece pacientii printr-o baterie de teste uzuale-analize de sange si scaun pentru a exclude alte patologii virale, bacteriene, inflamatorii , intolerante alimentare; de asemenea vom supune pacientul la o ecografie abdominala care va exclude o litiaza biliara veziculara si alte boli hepato-bilio-pancreatice ,care se pot manifesta cu aceleasi simptome. In cazuri selectionate, in functie de simptome, categorie de varsta, istoric personal si familial, medicul specialist poate considera oportuna efectuarea unei investigatii suplimentare de tip gastroscopie, colonoscopie.

Tratamentul se adreseaza disconfortului si durerilor abdominale si este un tratament simptomatic de tip antialgice si antispastice cum ar trimebutina, bromura de otiloniu, mebeverina; se pot folosi adsorbante de gaze intestinale-carbune medicinal, simeticona sau combinatii de antispatice cu adsorbante de gaze. O alta directie de tratament se dreseaza florei intestinale si microbiomului intestinal iar medicamentele sunt rifaximina si prebioticele + probiotice.

In unele situatii pe langa tratamentul medicamentos acesti pacienti au nevoie si de alte directii si de alte tratamente complementar/adjuvante si aici ma refer la sfaturi practice despre dieta sau alimentatie, practicare de sporturi, metode de relaxare cum ar fi masaje , yoga alaturi de tehnici de rugaciune, meditatie, psihoterapie. In unele situatii este necesara asocierea tratament psihiatric dar de obicei aceste tratamente sunt de scurta durata.