Video

60% din cancerele pancreatice sunt diagnosticate in ultimul stadiu – Prof. dr. Andrada Seicean, Clinica Gastromed Cluj

60% din cancerele pancreatice sunt diagnosticate in ultimul stadiu – Prof. dr. Andrada Seicean, Clinica Gastromed Cluj

Cancerul de  pancreas

  1. Ce este  cancerul  pancreatic si de  cate  tipuri poate fi?

Dintre tumorile pancreatice , cea mai frecventa- 85%- este  adenocarcinomul pancreatic. Are o supravietuire redusa doar 6%  la 5 ani , din cauza faptului ca este situata intr-un organ profund iar manifestarile sunt tardive . Din pacate, doar 10-15% dintre cazuri sunt rezecabile la momentul diagnosticului Există și alte tumori maligne pancreatice mult mai rare dar cu prognostic mai bun, cum ar fi tumorile neuroendocrine ( NET) sau adenocarcinomul chistic, adenocarcinomul cu celule acinare, , ș.a.

  1. Care sunt cauzele  si  factorii de  risc?

Fumatul si diabetul –cresc riscul adenocarcinoma de doua ori .Mai exista factori genetici cum ar fi pancreatita cronică ereditară, sindromul Lynch, sindromul cancerului de sân și ovar ereditar pot fi factori de risc si se impune screeningul descendentilor pacientilor cu aceste afectiuni. Un pacient peste 50 de ani , cu debut al diabetului zaharat, trebuie investigat pentru prezența unei tumori pancreatice. De asemena anumite leziuni chistice pancreatice, cum ar fi  adenomul chistic mucinous sau neoplaziile intraductale mucinoase papilare reprezintă un risc de apariție a cancerului de pancreas. Dacă aceste leziuni preneoplazice se identifică la timp si se tratează corespunzător, atunci prognosticul este foarte bun.

  1. Ce simptome are și ce complicatii poate  da  cancerul  pancreatic?

Simptomatologia este de cele mai multe ori tardiva pentru ca manifestarile apar doar atunci cand tumora se extinde extrapancreatic. Cele mai frecvente simptome sunt durerea, icterul și scăderea ponderală, dar diferă în functie de localizarea tumorii. Aparitia unei pancreatite acute de cauză neprecizată poate fi revelatorie pentru o tumoră de pancreas.

Complicațiile sunt datorate în special extensiei locale a bolii și se referă la obstrucţia căii biliare principale  cu icter şi angiocolită, stenoza duodenală, hemoragia digestivă superioară prin invazie duodenală.

  1. Ce analize/investigatii sunt  necesare  pentru stabilirea  diagnosticului?

Tomografia computerizată  este metoda de referință,  pentru ca poate sa evidentieze tumorile care sunt situate intrapancreatic, extensia acestora si stadializarea corespunzatoare dar are limite la tumorile mici- sub1-2 cm si  se asociază cu iradiere crescută. In plus , nu se recomandă biopsierea sb ghidaj CT din cauza riscului de insămânțare la nivelul organelor intraabdominale.

Ecoendoscopia este metoda de examinare preferată, pentru ca se examineaza de la nivelul tubului digestiv ,de foarte aproape , din interiorul stomacului sau duodenului si care este utila in 3 situatii:

– pentru tumorile mici, care nu a fost identificată la CT,

– stabilește cu precizie stadiul tumoral care va impune  tipul de tratament – chirurgical sau chimioterapic

– permite biopsierea cu risc minim de însămânțare intraabdominala, utilă pentru  diagnosticul  diferențial cu  alți noduli pancreatici (de pancreatită cronică sau tumora neuroendocrine de exemplu)  sau in vederea chimioterapiei.

Ecografia abdominală, deși la îndemână , are sensibilitate scăzută pentru leziunile pancreatice, situate foarte profund în abdomen.

  1. Ce presupune  tratamentul,  in functie de  stadiul  bolii?

Exista tumori rezecabile care reprezinta 10-15% din situatii, definite ca acele tumori care nu au metastaze si nu afecteaza vasele mari de sânge intraabdominale. La acestea se recurge la tratament chirurgical, deși noile studii spun că realizarea de chimioterapie  preoperatorie cu Gemcitabină/ Paclitaxel ar aduce un beneficiu de supraviețuire de 10 luni la 3 ani de urmărire (de la 26 de luni la 36 de luni).

A 2-a situatie sunt tumorile borderline adica dacă tumora vine în contact cu vasele mari, ceea ce împiedică obținerea unei rezecții chirurgicale curative, se preferă tratamentul chimioterapic preoperator, altfel se obține o supraviețuire după chirurgice de sub 1 an.  Cu Gemcitabina-NAB urmată de chirurgie se obtine 19 luni de supraviețuire față de 15 luni la tratament chirurgical direct, iar cu FOLFIRINOX urmat de chirurgie se obtin 22 luni de supraviețuire , dar alegerea optima este incă studiată în trialuri in desfăsurare la ora actuală/

Dacă tumora este metastatică, adica in aproximativ 50-60 % din pacienti tratamentul cu FOLFIRINOX asigură o supraviețuire de 10-13 luni.

Imunoterapia cu agenti multipli are rezultate limitate, exista inca studii in desfasurare si pare să aducă un plus de supraviețuire, desi modest.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *